Peste 120 de prosoape unicat din zona Covurluiului pot fi văzute începând de joi în cadrul expoziţiei „Ştergarul, între simbol şi utilitate”, realizată în urma cercetărilor efectuate de specialiştii Serviciului Cercetare, Conservare şi Valorificare a Creaţiei şi Tradiţiei Populare a Centrului Cultural Dunărea de Jos, în cadrul programului ,,Pomul Vieţii”.
Potrivit organizatorului evenimentului, etnograful Paul Buţa, cercetarea s-a derulat pe parcursului anului 2018 şi a inventariat şi evaluat peste 500 de ştergare, din care au fost selectate 120 cele mai valoroase, pentru a fi prezentate publicului vizitator.
,,Majoritatea acestor prosoape, pentru ca în zona noastră mai des se foloseşte termenul de prosop decât de ştergar, sunt din zona centrală a judeţului, zona Covurluiului, pentru că acolo am făcut o cercetare şi le-am găsit la Iveşti, Lieşti, Şerbăneşti şi Buceşti. Ineditul lor constă în faptul că nu am găsit două la fel ca şi model, ceea ce este extraordinar şi asta înseamnă practic creaţie populară. Fiecare fată, fiecare femeie, care a cusut, şi-a pus amprenta pe propria imaginaţie, pe propriile modele. Deci, putem vorbi despre peste 120 de ştergare unice”, a declarat Buţa.
Etnograful a precizat că ştergarul, obiect de utilitate casnică în satul tradiţional, este regăsit în toate riturile de trecere şi reprezintă una dintre cele mai importante piese de ţesătură din patrimoniul material, în care se regăseşte măiestria realizării ornamentelor, cu semne şi simboluri care vorbesc peste timp de viaţa cotidiană a ţăranului român.
,,Este o expoziţie care reuneşte peste 120 de ştergare şi se numeşte „Ştergarul, între simbol şi utilitate” pentru că dintre toate obiectele de artă create de ţăranul român cele mai reprezentative şi care s-au păstrat în timp sunt ştergarele sau prosoapele. Ştergarele sunt folosite la toate momentele importante din viaţa omului: naştere, nuntă şi înmormântare. Când omul părăseşte lumea aceasta, primul lucru ca şi simbol, care se face, este aninarea la poarta gospodăriei a unui ştergar, care se numeşte prapurul. Dacă e vorba de nuntă, primul dar, şi cel mai de preţ, dăruit naşilor ca părinţi spirituali, erau frumoasele ştergare pe care le puneau în jurul gâtului. La naştere, să vorbim despre moaşa care aducea pruncul să vadă lumina zilei, iar primul cadou care se dădea moaşei la botez era prosopul”, a spus Buţa.
