De la Centrul de refugiaţi, la Universitatea din Galaţi

0
1623

 

La vârsta la care mulţi din tinerii români încă locuiesc cu părinţii şi nu au nici o grijă financiară, doi tineri refugiaţi din Siria şi Yemen muncesc pentru a-şi putea plăti chiria şi cele necesare traiului de zi cu zi şi se pregătesc pentru a merge la facultate, căci ambii sunt studenţi la Universitatea Dunărea de Jos din Galaţi. Spre deosebire de majoritatea refugiaţilor cu care au trăit, luni de zile, în Centrul de Cazare şi Proceduri pentru Solicitanţii de Azil din Galaţi, cei doi au decis că vor să rămână să studieze şi să trăiască în Galaţi – o decizie ciudată, având în vedere că majoritatea refugiaţilor abia aşteaptă să obţină o formă de protecţie în România pentru a pleca, apoi, în Germania, Franţa sau Belgia. “Am 26 de ani, sunt refgiat din Siria, am locuit patru luni la Centrul de Azil, acum sunt pe picioarele mele… am un loc de muncă şi sunt student la Universitatea Dunărea de Jos, la Relaţii Internaţionale. La mine în ţară am făcut şcoala de asistenţi medicali şi am profesat în spital. Pentru că şi aici vreau să fac acelaşi lucru, să salvez vieţile oamenilor, poate chiar la Spitalul Judeţean, am decis să mă înscriu la facultate, pentru ca studiile mele sanitare să fie recunoscute aici”, povesteşte unul din refugiaţi, într-o română destul de bună pentru timpul scurt în care a învăţat-o. Tânărul spune că am ales să rămân în Galaţi pentru că îmi place  aici, am întâlnit aici mulţi oameni care m-au sprijinit, m-au ajutat. E drept, nu toată lumea este bună, dar aşa e peste tot, sunt oameni buni şi oameni mai puţin buni, îi simţi că nu te plac, dar acum nu mai am aceleaşi probleme pe care le aveam când nu ştiam româneşte… acum, când vorbesc română, lumea mă priveşte mai prietenos. La centru, cât am stat a fost greu… am stat şi 10 persoane într-o cameră. E un regim diferit… nu ai voie să ieşi din centru mai devreme de ora 6.00 sau să te întorci mai târziu de zece seara… Plus că trebuie să faci cerere scrisă ca să ieşi din centru… Din partea statului primeam pe lună în jur de 500 de lei şi din acei bani plăteai chiria la centru, 170 de lei, rămâneai cu puţini bani, dar… pentru noi, cei care aveam nevoie de ajutor a contat. Sigur, condiţiile se pot îmbunătăţi. De pildă, nu există un traducător permanent la centru, vine dacă îl suni, dar vine dacă are timp… iar dacă este o urgenţă, seara, ceva, iar acea persoană nu ştie română sau engleză – şi sunt mulţi aşa – nu se descurcă…”.

Am 24 de ani şi sunt din Yemen. Sunt în România de un an şi trei luni. Sunt student la Universitatea Dunărea de Jos, la Relaţii Internaţionale, dar studiile mele sunt de arhitectură, am studiat trei ani, am şi experienţă în arhitectură. Când am venit prima oară în România mi-a fost frică, cum să nuţi fie? Nu ştii limbă, nu ştii pe nimeni, nu nimic. Dar apoi a fost şi mai bine pentru că am cunoscut mulţi oameni care m-au ajutat – Cătălin Mădălina, George …. vreau să-i mulţumesc în mod special lui Camelia, spune un alt refugiat, arătând spre Camelia Nenu, inspector şcolar. Am participat la un proiect în care refugiaţii urmau cursuri de limbă, cultură şi civilizaţie. Eu fiind o naţionalistă, am vrut să le arăt cât de frumoasă este România şi am reuşit asta, pentru că nu le-am predat ci am făcut schimb de informaţii şi ei mi-au povestit despre ţările lor. Am avut norocul să am doi elevi buni şi sunt foarte mândră de ei pentru că au fost admişi la Universitate pe locurile de la buget, ceea ce nu este uşor. Din păcate cel mai greu lucru este să te lupţi cu mentalitatea. Când oamenii află că cei doi sunt refugiaţi, întreabă dacă nu au vreo bombă la ei… eu le explic faptul că sunt paşnici, nu vor altceva decât să trăiască în pace, însă este foarte greu cu mentalitatea”, a spus Camelia Nenu, profesoară de istorie.

Din cele 240 de locuri (cât este capacitatea Centrului de la Galaţi), în prezent sunt ocupate 148, fiind vorba despre 90 de adulţi cu vârste de până la 51 de ani şi 58 de minori, cel mai mic având doar 4 luni. Cei mai mulți refugiaţi provin din state precum Irak, Siria și Yemen. Centrul Regional de Proceduri și Cazare a Solicitanților de Azil Galați are un regim deschis, persoanele cazate având dreptul de a părăsi incinta între orele 06.00-22.00, dar și pentru perioade mai lungi, în baza unei cereri analizate și aprobate de conducerea acestei structuri. Solicitanții de azil au libertatea de mișcare pe teritoriul României, însă, în situația în care sunt identificați de autorități în timp ce încearcă să părăsească ilegal teritoriul României, polițiștii de frontieră întocmesc dosare de cercetare penală pentru tentativă de trecere frauduloasă a frontierei de stat, dacă sunt îndeplinite elementele constitutive ale acestei infracțiuni. Totodată, persoanele sunt consiliate și informate cu privire la obligația prezentării la centrul de reședință în vederea continuării procedurii de azil, precum și a respectării regulamentului de ordine interioară al centrului

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.